După o examinare atentă a hărţii am ajuns la
următoarea concluzie:
Perioadă: 15-16 august
Traseu
Ziua 1: Bâlea Lac (2040 m) – Şaua Paltinului (2369 m) ( bandă albastră – 50 min) Traseu
Şaua Paltinului – Vf. Lăiţel (2390 m) – Lacul Călţun (2147 m) – Strunga Doamnei – Vf. Negoiu (2535 m) ( bandă roşie – 5h 30min)
Vf. Negoiu – Şaua Cleopatrei ( bandă roşie - 30 min)
Şaua Cleopatrei – Valea Sărăţii – Cabana Negoiu (1546m) (triunghi albastru - 2h 30min)
Ziua 2: Cabana Negoiu – Vf. Şerbota (2331m) – (bandă albastră - 2h 30min)
Vf. Şerbota – prin Custura Sărăţii - Şaua Cleopatrei – Vf. Negoiu – (bandă roşie şi albastră - 3 h)
Vf. Negoiu – Strunga Doamnei – Lacul Călţun (bandă galbenă + bandă roşie – 1h)
Lacul Călţun – Tunelul Transfăgărăşan – ( cruce albastră – 3 h )
La
Bâlea Lac am ajuns la ora 9:30, iar în traseu am pornit la puţin după ora
10:00. În acea zi de Sfânta Maria,15 august, avea loc şi Maratonul montan 2X2
Race. Este una dintre cele mai dificile curse de alergare montană din Europa,
având traseul integral la peste 2000m altitudine, cu aproximativ 46 km lungime
şi 4600 m diferenţă de nivel şi având ca obiectiv atingerea în aceeaşi zi (!!!)
a celor mai înalte 2 vârfuri montane din România: Vf. Moldoveanu (2544m) şi Vf.
Negoiu (2535m). Mai multe detalii găsiţi pe site-ul lor oficial.
Pe
traseu până la Vf. Negoiu am întâlnit în
calea noastră o mulţime de maratonişti: femei şi bărbaţi, până în 25 de ani şi mult
peste, unii care alergau către Negoiu, alţii care se întorceau deja… Evident că
niciunul din gaşca noastră de 4 nu a îndrăznit să comenteze, cel puţin pe parcursul
acelei zile, despre cât de dificil este urcuşul, cât de greu este rucsacul sau
cât te rău i-au obosit picioarele. În acea zi ne-am abţinut toate văicărerile şi
am urcat către Negoiu - unii pentru a doua sau chiar a treia oară până
atunci – dându-le de fiecare dată prioritate pe traseu maratoniştilor.
Dupa
2 ore de mers, cu foarte scurte pauze, am ajuns pe Vf. Lăiţel (2390m). Traseul este
mediu spre uşor, cu 2 zone mai expuse, echipate cu şufe şi lanţuri, care însă
nu ridică probleme, evident, daca sunteţi echipaţi corespunzător.
![]() |
Vf.
Lăiţel îţi oferă privelişti de vis în toate zările, însă preferata mea rămâne cea
către the Big4: Lacul Călţun, Vf. Lespezi (2517m),
Vf. Călţun (2505M) şi Vf. Negoiu (2535m).
După o pauză de aproape 1 oră, în care am admirat
panorama, am mâncat, iar am admirat, ne-am odihnit şi ne-am fotografiat cu o
pancartă căzută şi ruginită, pe care de-abia se distingeau numele şi
altitudinea vârfului, ne-am ridicat rucsacii şi am pornit către următoarea
destinaţie: Lacul Calţun.
Călţunul are un farmec aparte. Este atât de frumos aşezat
la poalele Vf. Lespezi şi Vf. Călţun, iar cerul se reflectă atât de clar în apa lui
în nuanţe turcoaz, încât, daca ai mai mult timp la dispoziţie, este păcat să nu
faci un popas de 1-2 zile lângă el, pentru odihnă şi atât. L-am ocolit prin
dreapta, continuându-ne drumul presărat cu lespezi uriaşe către Şaua Călţunului
şi apoi către Strunga Doamnei.
Strunga Dracului este închisă din 2012, deoarece se
desprind stânci foarte mari, care pun în pericol viaţa turiştilor. În prima tura pe Negoiu, în anul 2011, am urcat prin Strunga Dracului – scurtează
considerabil traseul, însă este mult mai abrubt şi expus.
Strunga Doamnei este şi ea prevăzută cu lanţuri de susţinere,
însă există multe prize şi, cu atenţie, se trece fără probleme.
Odată traversată Strunga Doamnei, traseul continuă pe
curbă de nivel până la urcuşul final către Vf. Negoiu.
Pe vârf – zarvă mare. Un nene înarmat cu o vuvuzelă, o
talangă (?!) şi o portavoce îi încuraja pe ultima sută de metri pe maratoniştii
care îşi încheiau cursa. Nu toţi apreciau gestul, unul dintre participanţi
adresându-i-se mai în glumă, mai în serios: “Auzi? Pe tine te-a alergat vreunul
dintre maratonişti până acum?”
Norocul nostru a fost că exact atunci, la ora 17:00,
se sfârşise competiţia, iar hărmălaia a dispărut rapid, iar noi ne-am putut
bucura de o bine-meritată pauză de 30 de minunte în linişte deplină.
Câteva subiecte dezbătute, privelişti admirate şi podeţe traversate mai târziu, am găsit şi cabana Negoiu, la adăpost, ocrotită de vegetaţie, aşa cum îi stă bine unei cabane de munte.
La cabană – multă lume. Rezervaserăm dinainte 4 locuri la priciuri, deoarece locuri în camere nu mai erau.
![]() |
| Anexa Cabana Negoiu |
![]() |
| Cabana Negoiu - 1546m |
Preţurile pentru cazare în Cabana Negoiu sunt următoarele:
-
45 lei / loc in camera cu 2 paturi
- 35 lei / loc in camera cu 4 paturi
- 30 lei / loc in camera cu 6 paturi
- 27 lei / loc in camera cu 10 paturi
- 25 lei / prici
- 30 lei / loc in anexa
- 5 lei / cort
- 35 lei / loc in camera cu 4 paturi
- 30 lei / loc in camera cu 6 paturi
- 27 lei / loc in camera cu 10 paturi
- 25 lei / prici
- 30 lei / loc in anexa
- 5 lei / cort
Nr. de telefon: 0744.573.875
(dacă nu are semnal, daţi un SMS).
Nu am văzut cum arată camerele, însă vă pot spune câte ceva
despre priciuri: se află în anexă (cabana mică), la mansardă, şi sunt în jur
de 20 în încăpere. Paturile sunt înalte (nu aşezate pe podea, cum am mai găsit
în alte refugii), saltelele şi pernele lasă de dorit, nu sunt pături, aşa că sacii
de dormit devin esenţiali. Există un punct sanitar comun în cabana mare, la
parter, precum şi unul amenajat în natură. :)
Deşi mai aveam mâncare berechet plimbată de la
Bucureşti, am preferat să luăm ceva cald: ciorbă de legume (10 lei), mâncare de
mazăre cu carne (20 lei), iahnie de fasole cu carne (20 lei), bere la sticlă - rece, nu caldă :) (9
lei), ceai de fructe de pădure (5 lei), omletă cu brânză (8 lei)
Şi pentru că ne-au priit mâncarea caldă si gurile de potol (a.k.a.vişinată homemade) şi miile de privelişti cu care ne-am încântat vederea în acea zi, ne-am retras în sacii de dormit pe la 10:00 şi am dormit duşi până a doua zi, în ciuda faptului că unii colegi de prici se încăpăţânau să taie lemne cu drujba… :)
Şi pentru că ne-au priit mâncarea caldă si gurile de potol (a.k.a.vişinată homemade) şi miile de privelişti cu care ne-am încântat vederea în acea zi, ne-am retras în sacii de dormit pe la 10:00 şi am dormit duşi până a doua zi, în ciuda faptului că unii colegi de prici se încăpăţânau să taie lemne cu drujba… :)


















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu